SINDICATUL

1. Definire :

             Sindicatul este persoana juridică independentă, fără scop patrimonial, constituită în scopul apărării și promovării drepturilor colective și individuale, precum și a intereselor profesionale, economice, sociale, culturale și sportive ale membrilor săi.

              Sindicatul este, de fapt, totalitatea membrilor săi.

             Sindicalistul este membru al unui sindicat, adept al sindicalismului.

             Liderul de sindicat este membru ales de organizația sindicală, pentru a o reprezenta în relația cu instituțiile și autoritățile. Membrilor organelor de conducere alese ale organizațiilor sindicale li se asigură protecția legii contra oricăror forme de condiționare, constrângere sau limitare a exercitării funcțiilor lor. Membrii aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale, care lucrează nemijlocit în unitate în calitate de salariați, au dreptul la reducerea programului lunar cu 3-5 zile pentru activități sindicale, fără afectarea drepturilor salariale.

2. Caracteristici generale :

  • Organizațiile sindicale sunt independente față de autoritățile publice, de partidele politice și de patronate;
  • Activitatea unei organizații sindicale se reglementează prin statutul adoptat de membrii săi;
  • Sindicatele realizează legătura dintre salariați și patronat;
  • Sindicatele sunt organizații profesionale ai căror membri aparțin aceleiași categorii socio-profesionale.

3. Rol

                Sindicatul există pentru a promova, proteja drepturile membrilor de sindicat și a asigura respectarea prevederilor legale în vigoare ce decurg din legislația muncii și a legilor speciale fiecărui domeniu de activitate.

4. Obiective

  • Îmbunătățirea condițiilor sociale, de muncă și salarizare a membrilor de sindicat;
  • Respectarea egalității în drepturi a membrilor de sindicat;
  • Profesionalizarea activității sindicale;
  • Dezvoltarea parteneriatelor cu alte organizații sindicale, non-guvernamentale și administrative și extinderea relațiilor de colaborare internațională.

5. Constituirea unui sindicat și funcționarea acestuia

             Constituirea, organizarea, funcționarea, reorganizarea și încetarea activității unei organizații sindicale se reglementează prin statutul adoptat de membrii săi de sindicat, cu respectarea legii sindicatelor.

              Pentru constituirea unei organizații sindicale este necesar un număr de cel puțin 15 persoane din aceeași ramură sau profesiune. Nici o persoană nu poate fi constrânsă să facă sau să nu facă parte, să se retragă sau nu dintr-o organizație sindicală.

               O persoană poate face parte în același timp numai dintr-o singură organizație sindicală (cf. Legii sindicatelor nr. 54/2003).

6. Forme de acțiune

             Organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de Legea 168/1999 privind soluționarea conflicetelor de muncă, Legea sindicatelor nr. 54/2003 și Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă cu modificările și completările ulterioare:

  • Negociere (ex: salarizarea personalului didactic auxiliar și nedidactic, criterii de evaluare a personalului didactic din unitate, încheierea contractelor de muncă, etc.);
  • Mediere/conciliere/arbitraj în cazul conflictelor din cadrul unității școlare;
  • Lobby pe lângă autorități publice/partide politice/ alte instituții în vederea rezolvării unor probleme specifice;
  • Petiție, protest, demonstrație, pichetare, miting de protest;
  • Grevă de avertisment, grevă generală;
  • Se pot adresa autorităților publice competente cu propuneri de legiferare în domeniile de interes sindicale (cu sprijinul organizațiilor județene și naționale);
  • Pot sesiza organele de justiție și formula acțiune în justiție în numele membrilor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză în situația încălcării drepturilor și libertăților sindicale și profesionale prevăzute de legislația în vigoare, dar și a celor prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură și în Convențiile Internaționale ratificate de România.

Drepturi și obligații sindicale

1. Surse ale drepturilor sindicale

                Printre cele mai importante surse din care decurg drepturile sindicale se numără:

  • Standardele internaționale ale muncii adoptate prin convenții ale O.I.M : Convenția nr. 87/1948 privind libertatea de asociere și protecția dreptului de organizare și Convenția nr. 98/1949 privind dreptul de organizare și negociere colectivă, precum și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene.
  • Standardele naționale: Legea nr. 30/1994, prin care România a ratificat Convenția Drepturilor Omului împreună cu protocoalele adiționale, Legea sindicatelor nr. 54/2003, Codul Muncii, Constituția României etc.

2. Drepturi ale organizațiilor sindicale:

  • Dreptul sindicatelor de a se asocia în mod liber, în condițiile legii, în federații, confederații sau uniuni teritoriale;
  • Dreptul de a fi independente (față de organele de stat, partidele politice);
  • Dreptul de a constitui structuri proprii pe unitate, ramură, profesie sau teritoriu;
  • Dreptul la alegerea liberă a reprezentanților;
  • Dreptul de a-și apăra membrii în probleme ce decurg din legislația muncii și din contractele colective de muncă în fața instanțelor judecătorești, a consiliului de administrație și a altor organe de stat sau obștești, prin apărătorii proprii aleși;
  • Alte drepturi ce decurg din statutele proprii.

3. Drepturi și obligații ale membrilor de sindicat

     a) Drepturi

  • Dreptul de a se retrage oricând din sindicat, fără nici o îngrădire sau autorizare prealabilă;
  • Dreptul de a alege și de a fi ales;
  • Dreptul la vot;
  • Dreptul la apărare;
  • Dreptul de a primi ajutor, asistență juridică;
  • Dreptul de a beneficia de protecția sindicatului în cazul schimbării locului de muncă, sancționării, disponibilizării etc.;
  • Alte drepturi ce decurg din statutele proprii.

     b) Obligații

  • Să cunoască și să respecte legislația în vigoare și prevederile propriului Statut.;
  • Să participe și să susțină organizația din care face parte în lupta unită pentru apărarea drepturilor și libertăților membrilor de sindicat;
  • Să participe la acțiunile inițiate de sindicat privind apărarea intereselor membrilor de sindicat;
  • Să nu inițieze acțiuni care ar putea aduce prejudicii organizației din care face parte;
  • Să-și achite la timp cotizația sindicală;
  • Alte obligații care decurg din statutele proprii.

4. Drepturi și obligații ale liderilor de sindicat

      a) Drepturi

  • Dreptul de a reprezenta sindicatul;
  • Dreptul la protecția legii împotriva oricăror forme de condiționare, constrângere sau limitare a exercitării funcției lui;
  • Pe toată durata exercitării mandatului, precum și pe o perioadă de 2 ani de la încetarea acestuia, reprezentanților aleși în organele de conducere ale sindicatelor nu li se poate modifica contractul individual de muncă și nu pot fi concediați pentru motive neimputabile lui;
  • Dreptul, reprezentanților organizațiilor sindicale, de a urmări la locul de muncă modul în care sunt respectate drepturile salariaților prevăzute în contractele colective de muncă și în contractele individuale de muncă;
  • Dreptul de a negocia.

       b) Obligații

  • Obligația de a răspunde întrebărilor colegilor de muncă;
  • Obligația de a distribui materiale tipărite specifice;
  • Obligația de a lua apărarea salariaților în situațiile impuse;
  • Obligația de a comunica permanent cu organizația județeană/zonală;
  • Obligația de a participa la acțiunile inițiate de organizația județeană/zonală.